http://www.apologeticum.ro/2011/01/cum-ii-primim-pe-catolici-la-ortodoxie-hotarare-a-patriarhilor-ortodocsi-din-anul-1755-botezul-ereticilor-nu-este-valid/, sâmbătă, 5 iulie 2014.
Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care intareste Sfantul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapada botezurile ereticilor care se fac in alt chip[1]
Dintre multele mijloace prin care ne invrednicim de mantuire si care se succed si se leaga unul de altul ca o scara (fiindca toate privesc catre acelasi tel) cel dintai este Botezul, cel predat de Dumnezeu sfintitilor apostoli, de vreme ce fara el celelalte sunt nelucratoare.
caci trebuia neaparat ca, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip [de nastere] mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, nici sa se sfarseasca in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Intemeietorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece, si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur[2]; iar Duhul Care se pogoara in apa are rolul lui Dumnezeu, Care plasmuieste fatul; si dupa cum Acela, dupa punerea in mormant, a treia zi a revenit la viata, tot asa, cei ce cred, fiind cufundati in apa, in loc de pamant, prin cele trei cufundari inchipuiesc in sine harul invierii cel de a treia zi, apa fiind sfintita prin pogorarea Preasfantului Duh, asa incat trupul sa fie luminat prin apa vazuta, iar sufletul sa ia sfintire prin Duhul cel nevazut. Caci dupa cum apa dintr-o oala se impartaseste de caldura focului, asa si apa din colimvitra, prin lucrarea Duhului, se preface in putere dumnezeiasca, curatind si invrednicind de infiere pe cei astfel botezati, dar pe cei initiati [botezati] in alt chip aratandu-i necurati si intunecati in loc de curati si infiati.
Asadar, pentru ca deja mai inainte cu trei ani s-a ridicat problema daca sunt primite botezurile ereticilor care vin la noi [la ortodoxie], savarsite in afara predaniei sfintilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti si in afara obiceiului si randuielii Bisericii sobornicesti si apostolesti, noi, prin dumnezeiasca mila fiind crescuti in Biserica Ortodoxa si urmand canoanelor sfintitilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti, si cunoscand ca Biserica noastra sfanta, soborniceasca si apostoleasca este singura si unica [Biserica], si [la fel] Tainele Ei, prin urmare si dumnezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, cate sunt savarsite nu precum Duhul Sfant a randuit sfintitilor Apostoli si precum Biserica lui Hristos face pana astazi, ci fiind gaselnite [inventii] ale oamenilor stricati, [le primim deci] ca intrutotul neobisnuite si le stim straine de intreaga predanie apostolica, si de aceea le lepadam prin hotarare obsteasca. Si pe cei dintre ei care vin la noi ii primim ca nesfintiti si nebotezati, urmand Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Lui „sa boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Mt. 28: 19), si sfintitilor si dumnezeiestilor Apostoli, care randuiesc a-i boteza pe cei ce vin [la credinta] prin trei afundari si ridicari, si la fiecare afundare a chema un nume din Sfanta Treime[3], si sfintitului si intocmai cu apostolii Dionisie, care zice:
De trei ori se afundă in colimvitra care contine apa sfintita si ulei sfintit cel care vine [la credinta], fiind el gol de orice vesmant, si chemand intreitul ipostas al dumnezeiestii fericiri, si indata cel botezat e pecetluit cu preadumnezeiescul Mir si se face partas de preasfintita Euharistie[4].
[Urmam] si Sfintelor Sinoade ecumenice II[5] si V-VI[6], care randuiesc ca cei ce nu sunt botezati prin trei afundari si ridicari si nu cheama la fiecare afundare un nume din dumnezeiestile ipostasuri, ci sunt in alt oarecare chip botezati, cand vin la ortodoxie, sa fie primiti ca nebotezati.
Asadar, urmand si noi acestor dumnezeiesti si sfintite randuieli, socotim lepadate si neprimite botezurile ereticilor, ca unele ce sunt in afara si straine de apostolica dumnezeiasca randuiala si ca ape fara folos, dupa cum zic sfintitul Ambrozie si marele Atanasie, si nedand nicio sfintire celor ce le primesc, si nefolosind cu nimic la curatirea pacatelor. Iar pe cei dintre ei, botezati nu prin afundare, ii primim ca nebotezati cand vin la credinta ortodoxa, si fara nicio primejduire ii botezam[7], potrivit canoanelor apostolice si sinodale prin care se intareste foarte mult sfanta apostoleasca si soborniceasca Biserica a lui Hristos, maica de obste a noastra a tuturor. Si pe baza acestei decizii si hotarari obstesti pecetluim acest oros al nostru, care este in acord cu randuielile apostolice si sinodale, intarindu-l prin semnaturile noastre.
[Dat] in anul mantuirii 1756 Chiril, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului, noua Roma, si patriarh ecumenic;
Matei, cu mila lui Dumnezeu, papa si patriarh al marii cetati a Alexandriei si judecator al lumii[8];
Partenie, cu mila lui Dumnezeu, patriarh al sfintei cetati a Ierusalimului si al intregii Palestine.
[1] Traducere dupa I. Karmires, Monumentele dogmatice si simbolice ale sobornicestii Biserici ortodoxe, Atena, 1952, pp 989-991.
[2] Comentariu la Ioan, Omilia 26, PG 59, 153.
[3] Canon 50 apostolic.
[4] Despre ierarhia bisericeasca II, 7.
[5] Canon 7.
[6] Canon 95.
[7] Canoanele bisericesti, sub aspra pedeapsa interzic rebotezarea celui o data botezat ( 47 apostolic).
[8] Probabil e vorba de o titulatura administrativa.
Reamintim faptul ca papistasii au furat termenul de “catolic”, pozand acum in “biserica universala”
De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (In. 3: 5);
1. Botezul ortodox:
și pentru unul…
și pentru toți…
2. [ne]”botezul” eretic, sau mai bine spus turnătură
(turnătúră f., pl. ĭ. Modu de a turna. Lucru de metal turnat. O boală caracterizată pin [!] unflarea [!] și roșirea peliĭ [!], atribuită de popor turnăriĭ uneĭ ape vrăjite în calea cuĭva. http://dexonline.ro/definitie/turn%C4%83tur%C4%83/paradigma, duminică, 21 septembrie 2014) 
Va urma:
Traian Bădărău 
«Pentru aceasta însuși Domnul vă va da vouă un semn: Iată Fecioara în pântece va lua și va naște Fiu și vei chema numele Lui Emanuel. Unt și miere va mânca, mai înainte de ce va ști a osebi cele rele, va alege binele. Că mai înainte de ce va cunoaște Pruncul binele sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele, și va rămâne pământul, de care tu te temi, de la fața celor doi împărați.» (Isaia 7:13-15, Biblia sau Sfânta Scriptură de la 1914 în text îndreptat ortografic)
Sfântul Părinte Ierarh și Stâlp de neclintit al Bisericii Orthodoxe a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului adevăraților Săi robi și al meu Iisus Hristos, Vasilie cel Mare din Pontul Cezareei Capadociei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei tâlcuind «Pentru aceasta însuși Domnul vă va da vouă un semn: Iată Fecioara în pântece va lua și va naște Fiu și vei chema numele Lui Emanuel.» zice (în P.S.B. Vol. 2 – Comentariu la cartea Profetului Isaia – Carti Bisericesti):
«Iudeii se împotrivesc versiunii celor Șaptezeci, spunând că în ebraică nu este „fecioara”, ci „tânăra”[1159], putând fi numită o tânără în floarea vârstei, dar nu o femeie nemăritată. Pentru aceştia răspunsul este ușor și de la sine. Căci dacă semnul este arătarea a ceva uimitor și diferit de cunoașterea obişnuită a oamenilor, ce era minunat că una dintre multe femei, stând împreună cu un bărbat, să devină mama unui copil? Dar cum s-ar mai putea numi Emanuel cel născut din dorința trupului? De aceea, dacă cel dat este un semn, [atunci] și nașterea [trebuie] să fie paradoxală. Dacă felul nașterii copilului este obişnuit, să nu i se spună semn, nici să nu fie numit Emanuel. Iar dacă nu este fecioară cea care naște, cum să fie acesta semn? Și dacă nașterea nu este mai dumnezeiască decât la mulți, cum [să fie aceasta] venirea lui Emanuel?
[1159] În textul ebraic este, într-adevăr עַלְמָה, alma „fată”. Deși într-un context termenul se referă la o fecioară (Fac. XXIV, 43), totuși în general înseamnă la modul general „fată”. În Cânt. VI, 8 se referă chiar la fete din haremul regal. Aquila şi Symmachus traduc chiar prin
ἡ νεᾶνις „fata”, „tânăra”.»,
deci:
„Dar cum s-ar mai putea numi Emanuel cel născut din dorința trupului? De aceea, dacă cel dat este un semn, [atunci] și nașterea [trebuie] să fie paradoxală. Dacă felul nașterii copilului este obişnuit, să nu i se spună semn, nici să nu fie numit Emanuel.”
deci, potrivit Sfântului Părinte Ierarh Vasilie cel Mare din Cezareea Capadociei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cei născuți din împreunare trupească dintre bărbat și femeie care au fost numiți de părinții lor Emanuel sau Emanuela și apoi li s-a săvârșit Taina Botezului NU AU Botezul Orthodox și trebuie BOTEZAȚI.
Același lucru, ca în cazul Numelui Emanuel, este valabil și pentru copiii născuți din împreunarea trupească dintre un bărbat și o femeie și cărora părinții lor, printr-o înfricoșătoare nesimțită îndrăzneală, ar îndrăzni să își numească copiii cu Numele „Iisus Hristos”, Nume despre care Sfântul și Marele Apostol al neamurilor Pavel scrie în Epistola către Filipeni în capitolul al 2-lea stihul 9 că este un Nume Unic și doar al Unuia, doar al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Orthodocșilor și al meu Mântuitor Iisus Hristos:
„Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume”,
adică Numele Iisus Hristos ca și Numele Emanuel este Numele cel dumnezeiesc și Unic al Unuia Dumnezeu Iisus Hristos.
Vă mulțumim pentru comentariu.
Trebuie totuși să vă atragem atenția, fiindcă ați avut bunăvoința de a acorda atenție blogului nostru, că Sfinții Părinți se citesc, întotdeauna, în context cu ceilalți Sfinți Părinți, pentru a nu fi răstălmăciți.
Iată ce spun aceștia în legătură cu opinia dumneavoastră:
„1,lb: Lui Iisus
Numele acesta, «Iisus» nu este elinesc, ci evreiesc și se tălmăcește «Mântuitor». Pentru că evreiește «Iao» înseamnă mântuire.
1,lc: Hristos
«Hristoși» – adică «unși» – se numeau împărații și preoții, pentru că erau unși cu untdelemn sfințit, care curgea din cornul care li se punea pe cap [asupra capului].
Deci, Domnul se numește Hristos, adică «Uns» și ca un împărat – pentru că a împărățit peste păcat – și ca un Preot – pentru că S-a adus pe Sine jertfă pentru noi (Efeseni 5,2).
S-a uns încă El și după adevăr cu untdelemnul cel adevărat, adică cu Sfântul Duh, pentru că cine altul avea pe Duhul, precum Domnul [Hristos]? Că întru Sfinți darul Sfântului Duh lucra, iar întru Hristos nu darul Duhului lucra minunile, ci Hristos, împreună cu Duhul, Care este deoființă cu El.
1, ld: Fiul Iui David
A zis «lui Iisus» și, ca să nu crezi că despre un alt Isus vorbește, a adăugat «fiul lui David»,
Pentru că a fost și un alt Isus vestit, care a fost voievod [cârmuitor] după Moise și care «al lui Navi» se numea și nu al lui David (Iosua 1,1), pentru că acesta mai înainte de David a fost cu multe neamuri, nefiind el din seminția lui Iuda din care se trăgea David, ci din alta. […]
1, 23b: Și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuil , care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu. (1,13·) isaia 7,14/ Luca 1,3i
Iudeii spun: «De ce, dar, S-a numit Iisus Hristos, iar nu Emanuil?» Se cuvine să zicem că nu scrie «vei numi», ci «vor numi», adică înseși lucrurile [faptele] îl vor arăta pe El că este Dumnezeu și cu noi petrece. Pentru că dumnezeiasca Scriptură din lucruri [fapte] pune numirile. De aceea găsim numele «Degrabă-pradă» (Isaia 8,1, 3), măcar că nimeni nu s-a numit cu acest fel de nume. Dar, fiindcă îndată ce S-a născut Domnul, s-a prădat și s- a robit înșelăciunea, așa se spune că S-a numit, din lucru [faptă] câștigând numirea.[1]”
Deci, și alți oameni poartă atât numele de Iisus și de Hristos (de fapt, toți creștinii poartă numele de Hristos, fiindcă creștin etimologic provine de la uns, adică de la Hristos), cât și cel de Emanuel, dar nu din fapte, fiindcă nimeni nu mai este Emanuel adevărat, adică Dumnezeu-Întrupat, ci din dragoste față de Domnul nostru Iisus Hristos.
În plus, Mântuitorul nici nu a fost numit Emanuel, la modul pe care dumneavoastră îl folosiți pentru numirea altor copii, răstălmăcind iudaic cuvântul Sf. Ier. Vasile cel Mare. Înțelesul cuvântului Sf. Ier. Vasile cel Mare „Dacă felul nașterii copilului este obișnuit, să nu i se spună semn, nici să nu fie numit Emanuel”, este să nu i se spună vreunui copil obișnuit că „este Dumnezeu [care] cu noi petrece”, adică Emanuil din fapte, fiindcă doar Domnului nostru Iisus Hristos i se poate spune Emanuel din fapte, în acest sens. Sf. Ier. Vasile cel Mare nu anulează/condamnă posibilitatea de a-și numi cineva copilul Emanuel sau Emanuela, dacă o face aceasta din dragostea de a-L avea ca ocrotitor pe Singurul Emanuel adevărat, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Iar a repeta Sfântul Botez Ortodox, lucru pe care dumneavoastră îl propuneți în legătură cu pruncii numiți „Emanuel, Iisus, Hristos” e un lucru foarte grav, fiindcă Sfinții Părinți nu scriu nicăieri că s-ar putea repeta Sfântul Botez, nici măcar în cazul în care pruncul e numit Emanuel, Iisus sau Hristos. Dimpotrivă, Sfinții Apostoli ne avertizează foarte clar:
„CANONUL 47 al Sfinților Apostoli
Episcopul, sau prezbiterul, pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească, ca unul ce-și bate joc de Crucea, și de Moartea Domnului, și nu osebește pe ierei de către minciunoierei.[2]”
Așa că, singurul motiv real pentru nevalabilitatea Sfântului Botez este erezia, nu folosirea vreunui nume nepotrivit, iar dacă nu doriți să îi mâhniți pe Sfinții Apostoli fiindcă „nu deosebiți pe preoții adevărați de popii cei mincinoși”, este nevoie să vă revizuiți credința în legătură cu acest subiect, fiindcă provine dintr-o răstălmăcire a unui cuvânt al unui Sf. Ier., fără ca acela să fi susținut ceea ce susțineți dumneavoastră.
Sigur că este și ceva folositor în afirmația dumneavoastră: și anume că părinții n-ar trebui să îndrăznească atât de mult încât să-și numească la întâmplare copiii sau să le dea un nume prea îndrăzneț, ci să recurgă, mai degrabă, la numele sfinților din calendar.
Totuși, țin să vă informez, că sunt chiar și Sfinți mucenici care au numele de Emanuil, fiind numiți așa nu fiindcă am crede noi, cinstitorii lor, sau ar fi crezut ei înșiși sau părinții lor, care i-au numit așa, că sunt, prin fapte, Dumnezeu întrupat întocmai ca Singurul Emanuel, ci fiindcă au dorit să aibă parte de ocrotirea Lui, lucru vizibil și din faptul că au primit marele dar al muceniciei, lucru pe care l-au obținut și pentru că au fost numiți așa, în cinstea Lui. Acest dar îl dorim și îl binecuvântăm și tuturor celor care au primit, prin Sfântul Botez Ortodox, numele de Emanuel sau Emanuela – nu neapărat prin mărturisirea împotriva tiranilor de acum, ci prin lupta cea nesângeroasă, dar nu mai puțin mucenicească, a pocăinței.
„EMANUEL, mucenic, din Creta, cu Anghel, 28 oct.
EMANUIL, mucenic, cu Codrat, 26 mart.
EMANUIL, mucenic, 20 mart.[3]”
[1] Sf. Ier. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, trad. de Sf. Ier. Grigorie Dascălul, Cuv. Gherontie, Ed. Σοφία – Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2007b, pp. 141-142, 149.
[2] Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul, Pidalion, cârma Bisericii Ortodoxe, Ed. Credința Strămoșească, Iași, 22007, p. 91.
[3] V. Arhim. Ioanichie Bălan, Sinaxar Ortodox general și dicționar aghiografic, Ed. Romanului, 1999.