Pecetea lui antihrist, după Sfinții Părinți, nu este codul de bare ci o pecete religioasă

Acest articol a fost publicat în Note din vol. 1: Curățirea. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Pecetea lui antihrist, după Sfinții Părinți, nu este codul de bare ci o pecete religioasă

  1. despre Sinodul al VIII-lea Ecumenic și împăratul evlavios zice:

    Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir despre Sinodul al VIII-lea Ecumenic
    https://ro.orthodoxwiki.org/Sinoade_Ecumenice

    […]

    Cuviosul Nil Izvorâtorul de Mir spune că în viitor va avea loc un Sinod pe care îl numește Sinodul al VIII-lea Ecumenic (rezultă de aici că cele considerate de unii ca fiind al Optulea și al Nouălea nu sunt ecumenice):

    Și oare câtă tulburare are să se facă în timp de 100 de ani, adică de la 7400 până la 7500 de la zidirea lumii? Ce răpiri or să se facă? Ce amestecare de sânge, stricare de copii, sodomie, curvie, preacurvie și toate alte fărădelegi pierzătoare, și pricire neînce-tată, încât nu o să se găsească nici începutul, nici sfârșitul între toate neamurile? Și pe urma celor mai de sus o să se facă al optulea Sobor. Acesta o să aleagă binele din rău și pravoslavia din eresuri, precum la arie se alege grâul din pleavă și din paie: grâul pentru oameni și paiele pentru foc. […] Și atunci o sa se facă o adunare (sobor) ca să șadă pe douăsprezece scaune. Adică după pierzarea agarenilor o sa se facă al optulea sobor, și acesta o să aleagă fierbințeala din cenușa cea rece, adică pe cei cu evlavie și nevoitori o să-i aibă la mare cinste. Iar răceala, adică pe cei fără de evlavie și defăimători ai vieții monahicești, o să-i arunce în loc netrebnic.[4]

    [4] Sfântul Cuvios Nil CAVSOCALIVITUL Izvorâtorul de Mir, Minunile, vedeniile, cuvintele preacuviosului părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul, Ed. Σοφία, București, 2011, p. 96, 254.

    [4] Sfântul Cuvios Nil CAVSOCALIVITUL Izvorâtorul de Mir, Minunile, vedeniile, cuvintele preacuviosului părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de Mir, Cavsocalivitul, Ed. Σοφία, București, 2011, p. 96, 254.

    SFÂRȘITUL OMULUI DIN Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți Despre sfârșitul lumei DE Smeritul între monahi ZOSIMA PASCAL PRODROMIT. EDIȚIA V, București, 1937, pp. 11-12:

    […]

    Cuvânt către cititori

    […]

    Sfântul Ipolit papa Romei zice: că după ce vor trece zece împărați ai Romanilor, adică după căderea Turcilor, al unsprezecelea va împăr[ă]ți Antihrist. Iar sfințitul mucenic Metodie al Patarelor, zice că în vremea aceea când va cădea Turcia, va veni Filip al șaselea cu 18 limbi (națiuni) și va face războiu care n’a fost nici odinioară. Și atuncea vor pune îngerii împărat la Constantinopol care va împărăți 32 de ani și acesta va goni pre Turci și îi va împărți în trei părți. O parte o va boteza, a doua îi va supune sub sabie, și a treia o va goni cu mare mânie. Și întorcându-se de la războiu i se vor descoperi toate comorile cele ascunse în pământ și se vor da în mână lui, și atuncea se vor duce la dânsul toți din toate părțile și își vor cere părțile țărilor care au fost robite de alți împărați, și își vor lua locurile care le[-]au stăpânit alții cu nedreptate pentru că zice: și se vor întoarce firește carele la cuiburile părintești, că zice Sfântul Metodie: și boul va răgi: adecă țară noastră care era de jaful tuturor. Așijderea vor face națiunile, și își vor lua părțile lor firește care. Că împăratul acesta așa va fi de bun și pacinic că va fi ca un tată al tuturor.

    Zice sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos: și va îmblânzi pre neamul cel plăviț (adecă Bălan) să vede că pe Ruși. Tot acest sfânt zice: că atâta aur are să fie de mult în Constantinopol în cât cu lopata îl va întoarce, și vor fi săracii ca și împărații de bogați. Și iar zice proorocul: și să vă umplea pământul lor de aur, și de idoli, (adecă de patimi), și va stăpâni în vremea aceea mai mult curviea, că de la al doilea împărat va începe desfrânarea curviei.

    […]

  2. Maria zice:

    Doamne ajuta! As avea nevoie de un sfat legat de aceasta problema a actelor. M-am tulburat foarte mult din cauza acestui subiect si sunt foarte confuza, parca nu mai pot sa ma bucur de credinta ortodoxa ca inainte. Am vazut acele interviuri cu duhovnicii care ne-au spus sa luptam impotriva actelor biometrice si am citit si ce a scris Sfantul Paisie Aghioritul, dar cred ca multi exagereaza si nu interpreteaza corect indemnurile lor. Am observat ca nu fac nici macar diferenta intre act biometric si act cu cip, care nu contine date biometrice (cum este cardul bancar, de sanatate), plus ca nu mentioneaza contextul in care acesti parinti au vorbit despre cipuri. Am inteles ca Sfantul Paisie s-a referit la niste buletine pe care urma sa fie acel cod de bare EAN-13, asa ca nici macar nu vorbea despre cipuri. Nu inteleg cum s-a ajuns la paranoia asta cum ca actele cu cip sunt lepadare de credinta sau cum au ajuns sa asocieze cipul cu 666. Inteleg ca unii au rezerve cu privire la aceste documente pentru ca nu ar fi sigure si isi doresc o alternativa din acest motiv, dar nu inteleg de ce exista atat de multa dezbinare. Va rog, daca stiti mai multe despre acest subiect, puteti sa ma lamuriti si pe mine? Multumesc.

    • Vă rugăm să fiți liniștită.

      Ideea că actele de identitate ar fi pecetea lui antihrist este o veche găselniță a diavolului ca să-i abată pe oameni de la pocăință la politică, ca să nu mai vorbească de Domnul Hristos, ci de antihrist. Veți găsi și multe alte capcane de acest gen legate de tehnologie, de medicină, de orice lucru exterior, doar ca să devină o pasiune și să îi abată pe oameni de la rugăciune și de la lucrarea lăuntrică de curățire de patimi. Oamenii care țin la fericirea de aici se tulbură mult când li se amenință prosperitatea, de aceea aceste cuvinte au mare priză la public, însă dacă s-ar vorbi de lupta împotriva păcatului, care este adevărata lepădare de Hristos, nimeni nu ar mai băga de seamă aceste cuvinte. Oamenii duhovnicești își plâng păcatele, nu se amestecă în politică, și nu își pierd vremea cu aceste idei infantile, vrednice de râs și de plâns, ci își văd de relația lor cu Dumnezeu, iar El îi va face fericiți în orice context politic. Aceștia vor fi neatinși de demoni, chiar și atunci când va fi antihrist la putere. Antihrist nu va controla lumea prin tehnologie, ci prin vrăjitorii și minuni demonice, dorind să fie considerat cel mai mare dumnezeu și de aceea va impune o lepădare publică, religioasă, de Hristos. Nu va fi mulțumit cu un control totalitar politic prin mijloacele de control în ascuns al maselor.

      Codul de bare, chiar și EAN-13, dacă îl veți studia în alcătuirea lui, nu conține 666. Că EAN-13 ar fi = 666 este doar o invenție mincinoasă a Pastorului Texe Marrs, care a fondat secta „Slujirile puterii profeției”, și care a scos bani grei din această năzbâtie.

      Nu are nici un avantaj satana să ne pecetluiască în ascuns. Ne-am lepădat public de el la Sf. Botez și ne-am unit cu Hristos, vrea să ne lepădăm public de Hristos și să ne unim cu el printr-un ritual religios. De aceea nici nu poate fi vorba ca vreun act de identitate să fie pecetea lui câtă vreme nu ni se cere, pentru a-l obține, să ne lepădăm de Hristos.

      Nr. 666 nu este blestemat în sine, ci este doar semnătura numerică a lui antihrist, sau numărul care rezultă din însumarea literelor numelui său. Va fi pe pecete, dar nu va fi pecetea. Va fi semnătura lui antihrist pe pecete, iar nu pecetea propriu-zisă. Pecetea va fi un text de lepădare foarte concretă de Hristos.

      Încă de pe vremea Sf. Ap. Pavel ereticii au introdus în cuvintele lui, ca și în celelalte scrieri ale Sfinților, cuvinte care conțin părerile lor mincinoase, mai ales cu privire la Sfârșitul lumii. Acest fel de scrieri se numesc apocrife. Același lucru se petrece și azi și în legătură cu cuvintele Sfinților contemporani. Se folosesc de autoritatea duhovnicească a lor ca să își distribuie minciunile vătămătoare de suflet, să provoace panică, să fie mai interesanți, să câștige adepți și/sau să facă creștinismul de râs.

      Vă rugăm frumos să nu vă luați după ele, ci întotdeauna să verificați cuvintele originale ale Sfinților Părinți în legătură cu orice subiect.

      Vă vom da mai jos mai multe cuvinte lămuritoare, culese de la Sfinții Părinți, în legătură cu acest subiect.
      Domnul și Maica Domnului să vă binecuvânteze!

    • Despre sfârșitul lumii
      A cugeta cineva despre sfârșitul lumii poate avea și folos, și pagubă – aceasta în raport cu starea sa intelectuală -, precum și sabia se întrebuințează spre apărare de dușmani sau spre vătămarea aproapelui. Că de începe cineva a cugeta la sfârșitul lumii, îndată ajunge la sfârșitul vieții sale și la înfricoșata Judecată ce va să fie; pe urmă, socotește cu mintea sa munca cea veșnică celor răi și răsplătirea ostenelilor celor buni. Un cuget al unui sfârșit ca acesta este cu adevărat de mare folos omului. Așa a cugetat sfârșitul prorocul și împăratul David, zicând: „Gândit-am la zilele cele de demult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam; noaptea în inima mea gândeam și se frământa duhul meu zicând: Oare în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi în mine? Oare până în sfârșit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? Oare va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?” (Ps. 76, 5-9)
      Așa cugeta despre sfârșit și Isus Sirah, prin gura căruia Duhul Sfânt ne poruncește: „În tot ce faci, adu-ți aminte de sfârșitul tău, și nu vei păcătui niciodată” (Sir. 7, 38).
      Iar de cugetă cineva despre sfârșitul tainei celei neștiute și din veac ascunse și cearcă cu iscodire cele ce vor să fie la sfârșit, ispitind cu mintea sa cea deșartă și neavând cheia înțelegerii, îi va fi cu neputință a deschide și a intra în cortul tainelor celor ascunse, căci nimănui nu se cade a intra slobod, fără numai Unuia, „Arhiereul bunătăților ce vor să fie” (Evr. 8, 6).
      A cugeta cineva despre sfârșitul lumii, cu totul nefolositor omului, pot zice cu adevărat că păcat este; că precum cartea împărătească, adică scrisoarea cu pecetea împărătească pecetluită, de ar fi îndrăznit cineva să rupă pecețile ei, neavând voie să facă aceasta, într-adevăr ar fi greșit, și acea îndrăznire nu i-ar fi fost fără primejdie. Așa și aici se cade a înțelege că Taina Domnului cea ascunsă este cartea împăratului ceresc, cu șapte peceți pecetluită, despre care Sfântul Ioan Teologul zice așa la Apocalipsă: „Am văzut apoi în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron o carte scrisă înăuntru și pe dos, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: «Cine este vrednic să deschidă cartea și să dezlege pecețile ei?» Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Și unul dintre bătrâni mi-a zis: «Nu plânge! Iată, a biruit leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei».” (Apoc. 5,1-5)
      Despre această carte din Apocalipsă tălmăcește Sfântul Andrei al Cezareii, zicând într-acest chip: „Cartea aceea întru totul înțeleaptă, mintea lui Dumnezeu înțelegem a fi, în care, după înțelegerea lui David prorocul, toți oamenii sunt scriși. Așijderea și adâncul judecăților lui Dumnezeu ale acestei cărți, cele dinlăuntru (pentru Duhul cel tăinuit într-însa), nu sunt lesne cuprinzătoare, ci sunt necuprinse cu mintea. Iar cele din afară, pentru Scriptură, lesne se pot cuprinde. Iar cele șapte peceți sau întărirea cea adevărată a cărții și de nimeni știută zic că arată adâncurile Duhului lui Dumnezeu sau a minții ce le cercetează pe ele, pe care nici o fire din cele făcute nu poate să le dezlege; iar prin carte se înțelege și prorocia despre care însuși Hristos în Evanghelie zice că s-a împlinit; iar cele ce au rămas în zilele de apoi se vor împlini. Iar ceea ce zice, că nimeni n-a putut să deschidă cartea, înseamnă că nici îngerii, nici oamenii cei ce sunt în trup, nici sfinții cei ce au ieșit din trup n-au dobândit deplina știință a judecăților lui Dumnezeu, ci numai Mielușelul lui Dumnezeu, Care a dezlegat pecetea celor prorocite de Sineși de demult, prin venirea Sa. Această carte plină de tainele lui Dumnezeu cele necuprinse văzând-o Sfântul Ioan în Ostrovul Patmos, a plâns nemângâiat, căci nu s-a aflat nimeni vrednic să deschidă cartea ca să o citească și să o vadă pe ea.
      Ci de ar fi trăit până întru aceste vremi și întru această lume Sfântul Ioan, socotesc că mai multe lacrimi decât acelea ar fi vărsat, văzând acea carte dumnezeiască cu șapte peceți pecetluită, de singur Mielul cel ceresc deschisă atunci, iar acum de niște țapi necuvântători desfăcută. Îndrăznire înfricoșată cu adevărat și plină de mirare!”
      Sfântul Ioan zice: „Nimeni nu putea să deschidă cartea aceea”. Sfântul Andrei tâlcuiește: „Nici îngerii, nici oamenii cei ce sunt în trup, nici Sfinții cei ce au ieșit din trup n-au dobândit deplina știință a judecății lui Dumnezeu”. Iar acum se află unii fiind în trup, nu știu cum să le zic, care, cu îndrăzneală potrivnică lui Dumnezeu și iscoditoare, desfac și împart acea carte de taină cu șapte peceți; căci cele dinlăuntru scrise, pentru duhul cel tăinuit într-însa, nu sunt lesne de înțeles, ci sunt necuprinse cu mintea, precum zice Sfântul Andrei.
      Aceștia ajung și hotărăsc cu gândurile lor cele deșarte și cu mintea lor cea răzvrătită, cum zice Sfântul Andrei, că cele șapte peceți, întărirea cea adevărată a cărții și neștiută de nimeni, arată întrebarea minții omenești despre adâncul gândului lui Dumnezeu, pe care nici o fire din cele zidite nu poate să îl dezlege.
      Iar aceștia mai presus de firea cea zidită, ca alt Lucifer, mai presus de cer zboară și îndrăznesc a ispiti adâncul cel neajuns al Duhului lui Dumnezeu, și cu cârma minții lor celei deșarte vrând să măsoare adâncul tainelor celor prorocite la Apocalipsă, revarsă multe feluri de batjocuri pentru venirea cea adevărată a lui Antihrist; gândindu-se, învață cum că a venit în lume, și numele lui și numele fiarei, care este 666, cu litere slavonești în multe feluri îl descriu și cu numărul anilor, și cu cuvintele numelui lui Luchin și cu săptămânile lui Daniel prorocul, și astfel părerea lor cea mincinoasă o întăresc.
      Biserica noastră cea sfântă, pe piatra mărturisirii ortodoxe, cu mărturia întărită de Hristos și până acum nemișcată stând, ei spun că este biruită de porțile iadului, și Cetatea cea împărătească o numesc Babilon, și pe locuitorii cei ce locuiesc într-însa babilonieni, slugile lui Antihrist, fiii pierzării; și cu alte nenumărate mustrări ne ocărăsc pe noi și ne batjocoresc, zicând că nu suntem noi din fiii cei născuți de la maica noastră, Sfânta Biserică. Și de ne-ar fi ocărât vrăjmașii noștri potrivnici, am fi răbdat; ci iată ce ne fac nouă vrăjmașii noștri casnici, care până de curând erau cu noi întocmai la suflet, cunoscuții noștri, care împreună cu noi s-au îndulcit de mâncarea cea nepieritoare și umblau cu un gând în Casa lui Dumnezeu. Pentru unii vicleni ca aceștia prorocul David zice: „Să vină moartea peste ei și să se pogoare la iad de vii, că vicleșug este în locașurile lor și în mijlocul lor”. Ci Sfânta Biserică, ca o maică iubitoare de fii, întoarcerea și pocăința lor cu dragoste o așteaptă. Precum găina își adună puii sub aripile sale, așa și Sfânta Biserică, maica noastră, cu suflet duios așteaptă pe cei ce se întorc și cu mâinile întinse, gata să-i ia în sânul său cel de maică. O, Maică preaiubită! Maică rănită la inimă cumplit (Sfântă Biserică)! Rahela plângea pe fiii săi cu multă jale și nu voia să se mângâie. Au nu tu ai zămislit și ai purtat în pântecele tău din sămânța Cuvântului lui Dumnezeu? Au nu tu din apă și din Duh, cu baia prefacerii, ne-ai născut pe noi și ne-ai hrănit din sânurile dulci ale legii celei vechi și ale celei noi, care izvorăsc laptele dumnezeieștilor învățături și al dogmelor celor credincioase? După aceea, ajunși la vârsta de bărbat desăvârșit, încă ne-ai hrănit cu hrana vârtoasă a Sfântului Trup și Sânge ale lui Hristos. De unde dar acum fiii tăi au unele ca aceste mânii, ce le covârșesc pe ale fiarelor? Că te-au lăsat pe tine cei tari la inimă și te-au urât, răsplătind ție rele pentru bune și ură în locul iubirii tale. Oare acestea ți-au răsplătit cei lepădați mai vârtos, sau fiii, pentru a căror naștere multă durere ai suferit?
      Ieroschim. Paisie LAMBRU, Sfânta Mănăstire Prodromu, Sfântul Munte Athos, Antihristica, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, s.a., pp. 7-12

    • ARHIMANDRITUL CLEOPA ILIE, SFÂNTA MĂNĂSTIRE SIHĂSTRIA
      „Ce ne puteți spune despre pecetea lui Antihrist, 666, despre care se vorbește în Apocalipsă?

      Frate, tu crezi că se ia așa după slovă, 666? Acești trei de șase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, și anume: poftă fără de minte, adică desfrâu și beție cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginație pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufletești, vrăjitorie, deznădejde și sinucidere; și al treilea șase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă și tulburare între creștini, între părinți și copii, așa cum scrie la Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârșitul lumii și judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.

      Păi voi gândiți că o să fie o pecete cu cifrele 666?

      Prostii! La Apocalipsă, dacă ceri tu 666, eu îți cer ție „jivină gândită”și „cal galben” și „cal roib” și „cal negru” și „cetatea care naște”. Cetatea se face femeie și naște. Ia să-mi spui tu mie ce-s acelea? Cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu, cele șapte trâmbițe, ce-s acelea? Păi spune, măi! Cea mai blestemată sectă din lume, care ne amenință, este secta iehoviștilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creștinismului și încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul și de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt ? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor”. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? „Să facem om după chipul și asemănarea noastră”. Cu cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul și Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor: „Să ne pogorâm, să le amestecăm limbile”. Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi. Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită și mânie fără judecată. Asta înseamnă 666! „Și va veni o sectă la sfârșitul lumii”, zice Sfântul Andrei, „care nu va face cruce și le va pune Antihrist pecetea pe mâna dreaptă și n-o vor ridica la frunte; că fruntea este partea rațională a sufletului, adică mintea”.
      http://cleopasihastria.wordpress.com/2009/01/18/raspunsuri-duhovnicesti-patimile-care-vor-stapani-lumea-desfraul-betia-inchipuirea-si-ura-intre-oameni/

    • – Unii oameni fac referire la cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov atunci când el spune că respingerea este trimisă de Dumnezeu, și nu încerca s-o oprești cu mâna ta slabă. Cum se corelează cuvintele Sfântului Ignatie cu activitatea misionară?
      Iurii Maximov: Aici se vorbește despre acei oameni care și-au făcut alegerea lor și, atunci când au făcut o alegere, nu poți face nimic cu ei. Dacă oamenii nu vor să asculte despre Dumnezeu acum și veți continua să insistați, ei nu vor deveni ortodocși, ci pur și simplu vor începe să vă urască. Și nu veți putea schimba acest lucru. Dar dacă o persoană vrea să știe adevărul, atunci puteți schimba foarte multe. Știți, există o parabolă. Un om mergea pe malul mării după o furtună. O mulțime de stele de mare fuseseră aruncate pe nisip, astfel încât nisipul era plin de ele. Și omul a văzut un băiat, care lua aceste stele și le arunca înapoi, în mare. Trecătorul l-a întrebat pe băiat: „De ce faci acest lucru?” El i-a răspuns: „Dacă aceste stele nu vor fi ridicate și aruncate înapoi în mare, ele se vor veșteji și vor muri.” Trecătorul a obiectat: „Uită-te cât de multe simt, nu vei putea schimba nimic, nu vei reuși să le arunci pe toate înapoi, în mare.” Atunci băiatul a ridicat o altă stea, s-a uitat la ea, a aruncat-o în mare și a spus: „Poate că nu voi putea schimba ceva pentru toate, dar pentru această stea am schimbat foarte multe”.
      Părintele Daniel: Eu aș adăuga următoarele. Este foarte important pentru misionari să retină un lucru. La noi prea multă energie se consumă pentru a opri apostazia, dar nu consumăm la fel de multă energie pentru a salva oamenii. Într-adevăr, încercarea de a opri apostazia este imposibilă. Respingerea, răzvrătirea umanității împotriva lui Dumnezeu este de neoprit. Este adevărat. Dar nu uitați că vechii creștini nu se luptau cu păcatul păgân, ci cu rătăcirea păgână. Vechii creștini nu se luptau nici chiar cu gladiatorii, ei îi salvau pe păgâni. Îi adunau, le vorbeau despre faptul că nu ar trebui să se închine la idoli, ci trebuie să se închine la Singurul Dumnezeu Adevărat. Și atunci când păgânii deveneau creștini, ei renunțau și la rătăcire, și la jocurile cu gladiatori etc. Și apoi, când au devenit mai mulți, au fost interzise și dezmățul, și jocurile cu gladiatori. Iar la noi totul este invers. Ne luptăm cu ceva care nu poate fi învins, dar în același timp cei care pot fi salvați sunt ignorați. Aceasta este o greșeală. Sfântul Ignatie are dreptate atunci când spune că nu trebuie să facem acest lucru. Nu trebuie să ne luptăm cu ceva ce nu poate fi schimbat. Dar îi putem salva pe acei oameni care doresc acest lucru. Acesta este un moment foarte important. Deoarece dacă energia care este consumată în Rusia pentru lupta cu numărul unic de identificare fiscală și cu pașapoartele ar fi folosită pentru propovăduirea Ortodoxiei la musulmani, atunci Rusia ar arăta altfel, înțelegeți?
      Iurii Maximov: Aș dori să adaug ceva despre care cititorii sârbi, probabil, nu știu. Sfântul Ignatie a fost episcop în Caucaz, unde trăiau o mulțime de musulmani, și în eparhia sa el își desfășura activitatea misionară. El a avut, la fel ca în toate eparhiile mari ale Bisericii Ortodoxe Ruse, misionari eparhiali speciali, care trebuiau să predice Evanghelia la musulmani și la alți necredincioși. Înainte de Revoluție, în Rusia aceasta era o practică comună, și în scrisorile sale există mențiuni cu privire la acești misionari, precum și despre musulmanii din eparhia sa care s-au botezat datorită minunilor lui Dumnezeu. Prin urmare este absurd să credem că Sfântul Ignatie era împotriva misiunii.
      – Următoarea întrebare este despre ispitele contemporane de la noi. În Serbia a început introducerea pașapoartelor biometrice, și există ispita în rândul oamenilor că prin primirea unui nou pașaport se renunță la Hristos și se primește pecetea lui antihrist.
      Iurii Maximov: Aceasta este înșelarea drăcească și una dintre capcanele tradiționale ale diavolului. Este ușor de observat după istoria Rusiei. La noi, când nu demult au fost schimbate pașapoartele sovietice cu pașapoarte rusești, oamenii spuneau că cei care primesc pașapoarte rusești nu mai sunt creștini și nimic nu îi mai poate salva, nu trebuie să acceptăm noile pașapoarte, ele sunt de la antihrist, trebuie să păstrăm pașapoartele vechi, sovietice, „bune”. Asta, în timp ce cu patruzeci și ceva de ani în urmă, când au fost introduse aceste pașapoarte sovietice „bune” pe scară largă în întreaga țară, tot astfel de oameni spuneau că ele sunt de la antihrist și că nu trebuie acceptate. Chiar mai mult decât atât, încă mai devreme, înainte de Revoluție, pe timpul țarului, au existat oameni care spuneau că nu trebuie să acceptăm pașapoartele țariste, deoarece acestea sunt de la antihrist.
      Părintele Daniel: Sfântul Dimitrie al Rostovului a scris că în secolul al XVIII-lea, atunci când au apărut primele pașapoarte și primii bani de hârtie, erau persoane care susțineau că acestea sunt pecetea lui antihrist.
      Iurii Maximov: Care este sensul acestui truc? Sensul este de a forța oamenii să privească nu la Hristos, ci la unele lucruri exterioare. Pașaport, card, un oarecare cod de bare. Dar o persoană nu poate sluji la doi stăpâni. Așa se dovedește că noi nu ne mai uităm dacă suntem sau nu împreună cu Hristos, dacă îndeplinim sau nu îndeplinim poruncile Lui, dacă ținem credința lui Hristos sau nu o ținem, ci ne uităm la faptul dacă am primit sau nu pașaportul, dacă ambalajul are cod de bare sau nu. Adică oamenii încetează să se uite la esență și sunt abătuți de la ea.
      – Persoanele care au aceste puncte de vedere cu privire la noile pașapoarte etc., fac referire la cuvintele stareților, Paisie Aghioritul și alți câțiva, despre care eu nu știu nimic, în afară de ceea ce este scris despre ei pe Internet. Cum să înțelegem acest lucru?
      Părintele Daniel: Noi știm că și Sfinții Părinți făceau greșeli, atunci când ne învățau contrar doctrinei Sfintei Tradiții. După cum spunea Sfântul Vincențiu de Lerin, Sfânta Tradiție este ceea ce au învățat toti, întotdeauna și peste tot. În orice caz, această teorie a pre-peceții – la noi, în Rusia, a fost inventat acest termen – este o învățătură care a apărut abia de curând. Așa ceva nu a existat înainte. De fapt, acest punct de vedere este greșit și în sensul teologic. Iurii Valerievici a vorbit despre semnificația spirituală, iar eu voi vorbi despre cea teologică. Adevărul este că pentru noi principalul lucru este legământul oamenilor cu Hristos. Noi suntem în acord cu Dumnezeu, iar Dumnezeu – cu noi. Și, după cum a spus Domnul, nimeni nu ne va răpi din mâinile Tatălui Ceresc, deoarece Tatăl nostru este mai mare decât oricine. Domnul a spus că „din mâna Mea nu fură nimeni”. Și pecetea lui antihrist, care este descrisă în Apocalipsă, în capitolul al treisprezecelea, după cum este interpretată de Părinții Bisericii – Sfântul Ipolit Romanul, Sfântul Andrei al Cezareii, Sfântul Irineu de Lyon – , aceasta este o chestiune de acord personal cu antihrist. Acesta este, de asemenea, un legământ, dar diferit. Nu în zadar Sfântul Andrei al Cezareii spune că, așa cum noi primim pecetea Duhului Sfânt prin miruire, la fel și antihrist va da pecetea cea rea, necurată. Și aici problema nu este de mijloace tehnice – asta este o gândire îndreptată în direcție greșită. Pentru că o pecete poate fi aplicată și cu o mână obișnuită, cu orice. Sensul acestei peceți nu constă în mijloacele tehnice, ci în faptul că oamenii de bunăvoie trec de partea dușmanului. Acest lucru este foarte important!
      Mulți oameni cred că antihristul nu va reuși să identifice persoanele fără pecete, dar în antihrist va trăi satana, după cum se menționează în Epistola către Tesaloniceni, că el va acționa prin acțiunile lui satana,, iar satana are – autoritate asupra tuturor duhurilor viclene. Duhurile viclene merg după noi și ne compromit. La fel cum e descris în istorisirea despre trecerea fericitei Teodora prin vămile văzduhului, ele înregistrează fiecare faptă rea pe care o facem noi. Oare îi va fi greu antihristului să cheme duhurile și să le întrebe unde se află cineva? Ba îi va fi foarte ușor să le întrebe. Pentru aceasta el nu are nevoie să ne urmărească. Antihristul nu va fi interesat să afle unde se află persoana, cu ce se ocupă, ce vinde. Pentru el va fi important ca persoana să încheie acordul cu el. Să intre în uniune cu el. El o să ne șantajeze prin foame, de aici interdicția asupra comerțului, și principiul va fi simplu – nu te vei închina la mine, te voi extermina cu foamea. Aceasta este logica, înțelegeți?
      La noi a avut loc o substituire, care a fost realizată de către sectanți. Ideile că INN [echivalentul rus al CNP-ului – n.n.] și pașapoartele biometrice, și pașapoarte în general sunt pecetea lui antihrist provin din mediul disidenților. Despre pașaport au inventat disidenții. La început disidenții ruși, vechii credincioși, apoi alergătorii – a existat o astfel de sectă, după cum a spus și Iurii Valerievici. Iar în ceea ce privește INN [echivalentul rus al CNP-ului – n.n.], această idee a venit de la adventiștii de ziua a șaptea. Și anume, în 1970 una dintre predicatoarele adventiste a avut o „viziune” cu un spirit, care i-a spus că aceasta este o pecete a lui antihrist – înțelegeți din ce surse confuze provin toate aceste lucruri?
      Dar pentru ce răspândește satana toate aceste lucruri? Pentru că, atunci când va veni antihristul adevărat, toate aceste persoane care se tem de primirea pecetei vor primi adevărata pecete de bunăvoie. Deoarece vor căuta pecetea nu acolo unde va fi ea. Ei vor căuta pecetea în mijloacele tehnice, care de fapt nu sunt necesare pentru antihrist. Diavolul dorește să facă în așa fel, încât atunci când va veni dușmanul adevărat, oamenilor să nu le mai fie frică. Dar Sfântul Ipolit spune așa: „Ce vor spune oamenii, primind pecetea antihristului? Ei vor spune – eu renunț la Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, la Unicul Său Fiu Iisus Hristos, la Duhul Sfânt, la Sfânta Biserică și singur mă predau ție.” Iată că Sfântul Ipolit a avut dreptate. Principalul lucru acum este prin ce câștigă teren – prin renunțarea la crearea universului. Oare evoluția nu este o pregătire pentru venirea lui antihrist? Desigur că este o pregătire, evoluția teistă în special. Atunci când se afirmă că Dumnezeu a creat cu ajutorul răului, al morții – aceasta duce la antihrist. Afirmația că Hristos nu este singura cale spre Dumnezeu, acesta este calea spre antihrist. Afirmația că există mântuire în afara Bisericii – aceasta este calea spre antihrist. Afirmația că rostul nostru este aici, pe pământ, după cum spune Apostolul Pavel, atunci când se va spune că e pace și siguranță, atunci va veni dezastrul – iată, aceasta este calea spre antihrist. În ideologie este drumul spre antihrist, nu în tehnologie. Aceasta este într-adevăr o substituire diabolică – să înlocuiești cu dispozitivele tehnice problema reală a acordului. Eu spun așa, că în sens spiritual mulți oameni au împărtășit deja ideile lui antihrist. Ideea că există un singur Dumnezeu, dar sunt multe căi – aceasta deja este o idee antihristă. Dar împotriva acestei idei nu scrie nimeni. Nu se luptă nimeni împotriva acestui lucru. Se luptă împotriva unor lucruri care au fost de mult timp depășite. Se spune că ar exista un computer „fiară” în Bruxelles, ați auzit despre asta? Iertați-mă, dar un computer „ fiară” din 1976 este mai puțin puternic decât al meu, care se află aici. Iar dispozitivul dumneavoastră de înregistrare este mult mai puternic decât acest computer, care a cuprins întreaga omenire. Și, iată, sunt încă oameni intimidați de această vechitură. Aceasta este nebunia oamenilor care au căzut în ispită. Și indiciul aici este foarte simplu – rețineți, cu cât începe să se implice mai mult o persoană în lupta cu INN [echivalentul rus al CNP-ului – n.n.] sau cu pașapoartele biometrice, cu atât ea devine mai iritabilă, agresivă, furioasă. Oare asta este de la Duhul Sfânt? Oare Duhul Sfânt este Dumnezeul confuziei? După cum a spus Apostolul Pavel, Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al confuziei, ci al păcii. Iar eu nu am văzut încă nici măcar un om liniștit și pașnic care să fie implicat activ în lupta cu INN [echivalentul rus al CNP-ului – n.n.]. Toți simt isterici. A fost la noi, într-o mănăstire mare, un arhimandrit cu autoritate, nu voi menționa numele lui, pentru a nu-l dezonora, care se lupta activ cu INN [echivalentul rus al CNP-ului – n.n.], iar în consecință a înnebunit. În sensul propriu al cuvântului. El a început să alerge gol prin mănăstire, să strige absurdități, apoi a ajuns într-o casă de nebuni. Aceasta este o confuzie spirituală care l-a vătămat pe om în totalitate. La noi oamenii au început să meargă în peșteri [la noi s-au petrecut lucruri mai grave: cei care se luptau odinioară împotriva cipurilor și actelor de identitate au ajuns să facă schismă, ne mai pomenindu-și ierarhii – n.n.]. Cunoașteți istoria din Penza? Este rezultatul aceleiași ispite. Oare asta este de la Dumnezeu? Nu, este de la satana. Și este acest lucru de la satana tocmai pentru că diavolul vrea să păcălească oamenii. I-a păcălit în așa fel, încât ei au uitat de Hristos și își amintesc doar de diavol. Ați vorbit despre părintele Paisie, iar eu mi-am amintit o poveste pe care o știu din surse directe. In anii 1980 au venit la starețul Paisie Aghioritul niște pelerini și au început să-l întrebe când va veni antihrist. Iar el i-a întrebat: „Dar ce, voi îl așteptați așa de tare?”
      Ierom. Daniil SÂSOEV, Iurii MAXIMOV, Martiriul unui apologet al Ortodoxiei, Ed. Cartea Ortodoxă, București, s.a., pp. 80-96.

    • Iată ce mărturisește un ucenic al Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul despre această manipulare a oamenilor simpli, prin scrieri apocrife date în numele Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul .
      Meșteșugiri viclene și personalități problematice
      de Dl. Atanasie Rakovalis
      Cu puțin înainte de anul 1992 a circulat zvonul că va începe un mare război, în care va fi amestecată și Grecia, pentru că atunci au căzut două pascalii împreună, așa cum profețise Sfântul Cosma Etolianul. Într-adevăr atunci au coincis din punct de vedere calendaristic două mari sărbători, Sfintele Paști și Buna-Vestire, iar aceasta a fost considerată de către unii erminia profeției Sfântului. Zvonul se răspândea împreună și cu alte amănunte… În Sfântul Munte unii monahi și mireni transmiteau zvonul cu o oarecare ezitare și reținere, alții se aflau într-o stare de exaltare și transmiteau zvonul ca un fapt sigur, iar alții nu voiau să audă nimic și considerau toate acestea niște prostii. Și lucrurile i-au îndreptățit pe cei din urmă.
      Cu puțin înainte de 2004 a circulat zvonul că nu vor avea loc Jocurile Olimpice în Atena, pentru că va izbucni războiul. Iarăși s-au arătat cele trei categorii de oameni amintite mai sus. Unii chiar și-au cumpărat și alimente… Și din nou lucrurile au arătat că zvonul a fost o bășică de săpun. Acestea sunt două dintre alte nenumărate zvonuri de mai mică amploare care au ajuns la urechile mele.
      Ce se întâmplă? Există unii oameni problematici, unii creștini (monahi, preoți și mireni) plini de complexe, care au o evlavie amestecată cu vătămare (n.tr. de minte), așa cum spunea glumind Părintele Paisie, și care vor să pară drept harismatici, dar nu sunt, ci se mișcă între hotarele psihasteniei și înșelării, dorind admirația și respectul mulțimii. De aceea răspândesc aceste zvonuri deși în subconștienul lor știu că acest joc are dată de expirare. Sunt batjocoriți de slava deșartă? Nu-și dau seama ce mare vătămare pricinuiesc în Biserică și în cei slabi în credință?
      Pe lângă aceștia mai există o categorie de oameni cărora le place să asculte și să creadă astfel de zvonuri, fără să cerceteze validitatea sursei care le transmite, fără să cearnă lucrurile, fără să pună să lucreze logica simplă. Probabil un astfel de zvon le creează o exaltare sufletească care ii satisface, le face viața mai fascinantă și le umple un oarecare gol sufletesc. De unde altundeva poate izvorî acest comportament lipsit de maturitate? Cam așa îmi explicam lucrurile vreme de mai mulți ani.
      Înainte de Crăciunul anului 2008 a circulat un alt zvon extrem de rapid. Se spunea că va fi război în mai puțin de o lună, în luna ianuarie 2009. Lumea a fost chemată să cumpere alimente și să-și procure ceva bani pentru a putea înfrunta starea grea ce va fi creată și care va dura în jur de trei până la șase luni. Zvonul a fost atribuit unor mireni și monahi. De data aceasta au numit și sursa. Era starețul Efrem din America. Deoarece starețul este cunoscut și respectat și are o mare autoritate, zvonul s-a răspândit mult, în toată Grecia. A ajuns să circule și pe internet. Mulți oameni s-au conformat sfaturilor. Din fericire au existat și cei care nu au fost atrași de climatul general. Au trecut zilele și nu s-a întâmplat nimic. După vreo două-trei luni Starețul Efrem surprins, a scris din America un comunicat în care a declarat că el niciodată nu a spus astfel de lucruri. Unii (cine, oare?) exageraseră și interpretaseră greșit cuvintele lui sau – chiar și mai rău – au pornit la aceasta fără nici un pretext? Numele Părintelui Efrem a fost atunci defăimat pe o scară largă.
      Ce s-a întâmplat? Toți acești oameni care s-au sprijinit pe numele Starețului Efrem s-au simțit acum înșelați și ridicularizați. Din prostia creștinilor au câștigat negustorii. Autoritatea Starețului a primit o puternică lovitură, credința în Biserică și în Sfinții ei a celor slabi a fost zdruncinată. Și vrăjmașii Bisericii se bucurau că s-a arătat – potrivit celor cugetate de ei – cu multă limpezime prostia și complexarea creștinilor care cred în Stareți sfinți harismatici și în profețiile lor. Câștigați au ieșit vrăjmașii Bisericii și diavolul.
      Părintele Efrem a întemeiat 19 mănăstiri în America, unde locuiesc oameni din toate rasele pământului. El este cel care a dus duhul monahal ortodox athonit pe continentul american. Se bucură de mare prețuire printre ortodocșii din America. Diavolul și unii oameni îl urăsc și se opun lucrării lui. Toate acestea nu se poate să fi fost un război viclean, bine orchestrat, împotriva lui, dar și împotriva Sfinților harismatici și în ultimă instanță, împotriva Bisericii și a lui Hristos?
      Exact în aceeași perioadă s-a derulat și un alt scenariu, care îl viza pe Starețul Paisie, și care se lega cu scenariul pe care încercau să-l atribuie Părintelui Efrem.
      Se știe că Starețul Paisie a spus că Dumnezeu astfel va rândui interesele celor mari, încât în cele din urmă ne vor da Constantinopolul. Se vor lupta între ei și în cele din urmă, ca o soluție de compromis, vor spune: „Constantinopolul nu-l vom lua nici noi, nici voi, ci îl vom da grecilor.” Aceste cuvinte le-am auzit și eu cu urechile mele și știu că le-a spus și multor altora. A spus și unui oarecare bărbat tânăr care îl vizitase pentru prima dată: „Tu vei intra cu steagul în Constantinopol”. S-a dovedit că acel tânăr era ofițer în armata grecească. Această istorisire o cunosc de mulți ani și este întru totul adevărată.
      După cincisprezece ani de la adormirea Starețului am auzit această istorisire înflorită cu unele amănunte pe care eu le-am auzit pentru prima dată. De asemenea și ucenicii de aproape ai Starețului, pe care i-am întrebat, nu le cunoșteau. Lucrul acesta m-a mirat mult. Cum se face ca cei de aproape ai Părintelui Paisie nu le cunosc și le cunosc alții?
      Amănuntele care au fost lipite de sâmburele de adevăr al istorisirii sunt următoarele: a) Numele acestui ofițer și că b) trecea în rezervă în primăvara anului 2009. Aceasta a dat îndată o stabilire dramatică a datei, adică faptul că această proorocie trebuia să se fi împlinit în primăvara care a trecut. În aceeași perioadă a început să circule o istorisire ridicolă despre trei epistole pe care, chipurile, le-ar fi scris Părintele Paisie și le-ar fi încredințat unei persoane necunoscute, care trebuia să le dea după un număr de ani de la moartea lui, președintelui Rusiei, prim-ministrului grec și comandantului armatei grecești. Și lucrul acesta este foarte ciudat. Despre un lucru atât de serios nimeni dintre cunoscuții Starețului Paisie să nu știe nimic? Cine sunt acești necunoscuți care au lansat această provocatoare și ridicolă istorisire cu epistolele? Ce rol joacă? Unde țintesc? Acestea se leagă și cu înscenarea făcută Părintelui Efrem și au circulat împreună pe internet, înșelând pe mulți creștini evlavioși naivi care aveau încredere în cei doi stareți. Din păcate, au existat și unii creștini, care aveau multă evlavie amestecată cu puțină vătămare, și care reproduceau aceste povestiri dubioase cu multă superficialitate, naivitate și râvnă.
      Primăvara a venit și a trecut, ofițerul a trecut în rezervă, război nu a fost, Constantinopolul nu ne-a fost dat. Astfel cu ajutorul acestor amănunte pe care le-au lipit de sâmburele de adevăr al profețiilor Părintelui Paisie au izbutit să-l scoată mincinos și nedemn de încredere în ochii oamenilor care nu au cunoscut și nu cunosc lucrurile îndeaproape. Adică încearcă să lovească autoritatea și influența pe care o are Starețul Paisie printre creștinii ortodocși.
      Din metoda și modul răspândirii, din faptul că au izbutit să răspândească atât de larg minciunile lor, nu putem oare trage concluzia că aici avem de a face cu ceva planificat și bine organizat? Dacă ne gândim că toate acestea se întâmplă într-o epocă în care Biserica este luptată sistematic, că există într-o continuă creștere o politică de decreștinare a societății grecești, ne putem gândi că toate acestea sunt o parte din dintr-un plan mai larg, prelucrat de psihologi plătiți, calomniatori de meserie, îndrumători de opinii, agenți care exploatează prostia și personalitățile problematice ale unor creștini ca să lovească în autoritatea Sfinților și a Bisericii.
      Să stăm cu frică și cu luare aminte. Să nu ne îngăduim naivitatea și prostia. Să devenim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii, pentru că – așa cum spunea fericitul stareț sfânt Paisie – trăim în vremea antihristului, iar noi dormim în opinci.

      Sursa: PARAKATATHIKI, Iulie-August 2009.
      Traducere: Ierom. Ștefan N.
      Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos
      , luni, 26 februarie 2018.

    • Iată ce ne învață însuși Sf. Ioan Evanghelistul despre 666:
      În sfîrșit ucenicul Domnului, cel care s-a aplecat pe pieptul Lui, a scos și el o Evanghelie pe cînd petrecea în Efesul Asiei».
      Acestea sînt, așadar, știrile date în cea de a treia carte de autorul despre care am vorbit. Iată cum se exprimă el în cea de a cincea carte a sa despre Apocalipsa lui Ioan și despre înțelesul numărului lui antihrist: «Așa se prezintă lucrurile și numărul acesta îl întâlnim în toate manuscrisele vechi. Faptul acesta îl mărturisesc cei care au văzut pe Ioan cu ochii lor, iar în afară de aceasta ne spune și rațiunea că numărul fiarei e format după felul în care grecii numără literele numelui». Iar ceva mai încolo zice despre același nume:
      «Nu greșim dacă afirmăm ceva cu siguranță despre numele lui antihrist căci dacă ar fi trebuit să localizăm hotărît numele lui în împrejurările de astăzi, atunci ar fi spus-o și cu gura cel ce a văzut el însuși descoperirea, căci nu-i prea de mult de cînd a fost văzută această descoperire, ci foarte aproape de zilele noastre, și anume spre sfîrșitul domniei lui Domițian».
      Așadar acestea le spune Irineu despre Apocalipsa.
      Eusebiu de CEZAREEA, Istoria bisericească, Martirii din Palestina, colecția Părinți și scriitori bisericești nr. 13, Ed. Institutului Biblic Și De Misiune Al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, p. 198.

    • DESPRE SEMNUL AL ȘASELEA, ADICĂ DESPRE NUMELE LUI ANTIHRIST ȘI DESPRE SEMNUL LUI.
      Multe nume are Antihrist. Că-l numește pe el Scriptura: omul fărădelegii, fiul pierzării și al fărădelegii, proroc mincinos, Hristos mincinos, urâciunea pustiirii, fiară, satană, șarpe.
      Toate acestea sunt nume de obște, ce se cuvin nu numai adevăratului Antihrist, ci și înaintemergătorilor lui.
      Iar mai vârtos se poate numi și tot păcătosul ce nu se pocăiește, omul fărădelegii și fiul pierzării.
      De aceea nu pentru cel de obște, ci pentru numele lui Antihrist cel firesc este întrebarea aici.
      Cum este firesc numele lui Antihrist, și care?
      Sfântul Ioan, pentru numele lui Antihrist, zice așa: „Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci număr de om este, și numărul ei este șase sute șaizeci și șase” (Apoc. 13, 18). Aici, dreptule cititor, taină este și mulți cu înalte minți au ispitit, dar până acum nu o știu. Se cade de acesta a ști desăvârșit, că oarecare nume grecesc ce urmează dialectului grecesc va fi numele cel firesc al lui Antihrist, că și la Apocalipsă este scris cu slove grecești de Sfântul Ioan Teologul.
      Pentru aceasta miră-te de nebunia unor zăbavnici și netrebnici, care cu slove vor să afle acel nume care să se poată tocmi cu numărul fiarei, șase sute șaizeci și șase. înțelegeți, cei fără de minte întru noroade, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată!
      Vedeți multe feluri de tâlcuiri la taina Apocalipsei și veți cunoaște că toți dascălii cu nume grecesc caută să tocmească numărul fiarei șase sute șaizeci și șase.
      Unii zic că numele lui Antihrist va fi „Lateinos”, care este roman, și aceștia gândesc a fi Antihrist, papă al Romei, iar alții altele:
      Vedeți calculele de ghicitură, numărul fiarei, 666:

      Λ – 30 Lateinos, Latin
      Α – 1
      T – 300
      E – 5
      I – 10
      N – 50
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic a fi numele Teitan, care se zice soare.
      T – 300
      E – 5
      I – 10
      T – 300
      A – 1
      N – 50
      Total 666

      Alții zic Onichitis, adică Biruitorul
      O – 70
      N – 50
      Η – 8
      K – 20
      Ι – 10
      T – 300
      Η – 8
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic Cacos Odigos, adică rău povățuitor
      K – 20
      A – 1
      K – 20
      O – 70
      Σ – 200

      O – 70
      Δ – 4
      Η – 8
      Γ – 3
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic Lampetis, adică prealuminat
      Λ – 30
      A – 1
      M – 40
      Π – 80
      E – 5
      T – 300
      I – 10
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic Alithis Vlaveros, adică adevărat vătămător
      A – 1
      Λ – 30
      H – 8
      Θ – 9
      H – 8
      Σ – 200

      B – 2
      Λ – 30
      A – 1
      B – 2
      E – 5
      P – 100
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic Amnos Adicos, adică miel nedrept
      A – 1
      M – 40
      N – 50
      O – 70
      Σ – 200

      A – 1
      Δ – 4
      I – 10
      K – 20
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Antemos, adică potrivnic
      A – 1
      N – 50
      T – 300
      E – 5
      M – 40
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic Maometis, adică Mahomed prorocul turcilor
      M – 40
      A – 1
      O – 70
      M – 40
      E – 5
      T – 300
      I – 10
      Σ – 200
      Total 666

      Alții zic Saxonios, adică din Saxonia
      Σ – 200
      A – 1
      Ξ – 60
      Ο – 70
      N – 50
      E – 5
      I – 10
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Benedictos
      B – 2
      E – 5
      N – 50
      E – 5
      Δ – 4
      I – 10
      K – 20
      T – 300
      O – 70
      Σ – 200
      Total 666

      Cu aceste socoteli puțini oameni se îndeletnicesc. Vezi, dreptule cititor, care despărțire este numelor? Măcar că toate sunt grecești și întru toate se numără numărul fiarei șase sute șaizeci și șase, precum cu putință este fiecăruia a cerca adevărul.
      La mulți li se pare că numele lui va fi „Antemos”, adică potrivnic, pentru că și acest nume, Antihrist, este tot grecesc și închipuie potrivnic lui Hristos.
      Unii zic că acest număr nu închipuiește numele, ci vremea venirii și a uciderii lui Antihrist.
      Alții tâlcuiesc așa: cu acest număr, șase sute șaizeci și șase, se închipuie întregul păcat al diavolului, cel ce va să se săvârșească în Antihrist, pentru că numărul al șaselea nu ajunge până la al șaptelea, întru care este odihna și fericirea. Iar numărul zidirii celei înțelegătoare, prin păcatul celui căzut din odihnă și fericire, diavolul întreit păcat a împlinit; unul l-a așezat întâi, când lui și-a adus stricăciune prin păcat, și atunci a împlinit numărul cel de șase.
      Al doilea, când a vătămat pe omul cel dintâi prin păcat, și atunci către șase, șaizeci a adăugat.
      Al treilea, când va strica toată lumea prin Antihrist, și atunci către șaizeci și șase va da șase sute: astfel, 666.
      Alții împotriva acesteia zic, că numărul al șaselea este desăvârșit, că în șase zile a zidit Dumnezeu lumea aceasta. Numărul al șaizecilea mai desăvârșit; iar al șase sutelea încă mai desăvârșit. De unde învederat se cunoaște că Antihrist atâta desăvârșire pune pe seama sa, cât numai lui Dumnezeu se cuvine.
      Că ce vom grăi de acesta mai mult, nu suferă taina ispitire. Toți dascălii, luminătorii Bisericii, într-un glas, cu înțelepciune smerită mărturisind neștiința, zic cum că nu se știe nicidecum acest nume al lui Antihrist, căci neurmate sunt căile Domnului și necercate judecățile Lui. De vreme ce acestea așa sunt, pentru ce oarecare nebuni, mișei și de nimic, blestemați și întunecați, fără de minte, cei ce sunt celor înțelepți un joc și râs, așa înalt filosofează, mai vârtos înnebunesc, vrând a număra sau a măsura numele lui Antihrist, voind astfel să zboare scoicile și racii unde n-au putut să ajungă vulturii cei întru înălțime zburători? Vezi cu câtă nebunie calcă porcii mărgăritarele Dumnezeieștii Scripturi?
      Despre semnul lui Antihrist se cuvine a ști următoarele:
      Intre alte semne ale venirii lui Antihrist este și acesta, pe care-l citim la Apocalipsă: că tot cel ce nu se va închina chipului fiarei se va ucide, iar celor ce i se vor închina, va da semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunțile lor, ca să nu poată nimeni nici cumpăra, nici vinde, numai cine va avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei.
      De acest semn bârfesc potrivnicii Sfintei Biserici zicând că semnul lui Antihrist este Taina Sfântului Mir, căci ei, afară de Botez, alte Taine nu au.
      Pentru aceasta, vrând să ne ocărască pe noi, ortodocșii, spun aceste hule asupra Tainei Mirului. Ci în deșert spun că ar fi Sfântul Mir semnul Iui Antihrist, după părerea lor cea rea că și Apostolii ar fi antihriști, și mai vârtos însuși Hristos, Care a așezat această Taină împreună cu celelalte, spre a noastră mântuire.
      Sfântul Andrei al Cezareii zice despre semnul lui Antihrist așa: că se va nevoi să pună înfierarea numelui celui pierzător al potrivnicului și înșelătorului peste toți. Însă pe mâinile drepte o va pune, ca să se taie lucrarea lucrurilor celor drepte și bune, iar pe frunți, ca să-i învețe întru înșelăciune și întru întuneric pe cei amăgiți.

      Ieroschim. Paisie LAMBRU, Sfânta Mănăstire Prodromu, Sfântul Munte Athos, Antihristica, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 4s.a.,pp. 83-91.

    • Sfântul Cuvios Porfirie Kafsocalivitul concluzionează foarte frumos:

      “Profeții și mărturii creștine despre vremea de acum”
      Editura Biserica Ortodoxă
      Alexandria, 2004
      Părintele Porfirie Bairaktari[1] [Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul, canonizat în 27 noiembrie 2013 – n.n.]
      (1906-1991)
      L-am întrebat, într-o zi, pe Părintele, în chilia sa:
      – Părinte, se vorbește mult despre 666 și venirea antihristului, care se apropie – unii zic că deja a venit -, despre inscripția electronică de pe mâna dreaptă sau frunte, de ciocnirea dintre Hristos și antihrist și zdrobirea celuia din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Ce spuneți în legătură cu toate acestea?
      – Ce să spun? Eu nu spun că am văzut-o pe Maica Domnului, că va fi război sau alte din astea. știu că va veni antihristul, că va fi a Doua Venire a Domnului, dar când, nu știu. Mâine? Peste o mie de ani? Nu știu. Dar nu mă neliniștesc, pentru că știu că ceasul morții este, pentru fiecare din noi, a Doua Venire a Domnului. și ceasul acesta e foarte aproape (Y 290).
      ⨁⨁⨁
      Luându-mă de mână și ținându-mă strâns, părintele Porfirie mi-a zis:
      – Părinte Athanasie, acum sânt orb, ochii mei trupești nu mai văd – am cancer la hipofiză -, dar cu ochii cei duhovnicești văd destul de bine. Înainte să pleci, vreau să-mi spui ce crede Părintele Emilianos al nostru despre 666 și antihrist!
      Era imediat după catastrofa de la Cernobîl. Lumea era tulburată; zilnic, oamenii veneau cu zecile la Părintele, care se afla atunci aproape de Atena, și-l întrebau înspăimântați ce va fi, dacă va veni antihristul și-i va însemna cu 666.
      I-am răspuns:
      – Părintele Emilianos ne-a sfătuit alaltăieri, la o adunare, să nu ne neliniștim. Noi să ne îngrijim să avem o relație vie cu Hristos, iar antihristului să nu-i dăm prea mare importantă; altminteri, el va deveni centrul vieții noastre, iar nu Hristos.
      Părintele Porfirie plesni patul cu mâinile și exclamă:
      – Slavă ție, Doamne, c-am găsit un fiu duhovnicesc care să fie de acord cu mine! Uite, copilul meu, ce-au făcut duhovnicii ăștia aici, în lume! Au tulburat sufletele, au creat atâtea probleme familial și psihologice cu 666-ul ăsta! Nu mai pot oamenii dormi, au început să ia calmante și somnifere ca să doarmă! Ce-i asta? Hristos nu vrea astfel de lucruri, copilul meu! Și știi ceva? Pentru noi, creștinii, atunci când viețuim în Hristos, nu există nici un antihrist. Ia spune-mi, poți tu ședea aici, pe pat, unde șed eu?
      – Nu, părinte.
      – Păi, de ce?
      – Pentru că m-aș așeza deasupra și v-aș strivi.
      – Când ai putea să șezi tu aici, în locul meu?
      – Doar dacă ași pleca cuvioșia voastră, doar atunci aș putea să vă iau locul.
      – Vezi! Așa se întâmplă și cu sufletul. Când Îl avem pe Hristos înlăuntrul nostru, unde să mai încapă și antihristul? Poate, oare, vreo altă existență străină să încapă în sufletul nostru? Dar noi, astăzi, copilul meu, nu-L mai avem pe Hristos în noi și de aceea ne temem de antihrist. Unde e Hristos, acolo e și Raiul. Hristos este totul, asta să le spui oamenilor.
      Să nu se teamă. și încă ceva: dacă ar veni acum antihristul în persoană cu un aparat cu raze laser și mi-ar spune că vrea să mă însemneze cu 666, eu aș sta. O să-mi răspunzi: „Bine, Părinte, dar nu-i ăsta semnul lui?”. Ba da, și să mă însemneze cu încă o mie de 666 cu raze laser, și aș accepta[2]. De exemplu, când și se însemnează pașaportul sau mâna, în timpul unei călătorii într-o țară necreștină, cu simbolurile acelei țări, oricare ar fi ele, nu le accepți ca și credință, nu mărturisești nimic. Când ești sigur că nu mărturisești nimic contrar iubirii lui Hristos și că pe El Îl iubești profund și puternic, nu ai nici o teamă că ai putea să te lepezi de El prin acțiunile altora asupra ta. De ce? Pentru că pe primii mucenici îi dădeau fiarelor, iar ei făceau semnul crucii și fiarele deveneau mielușei; erau azvârliși în mare, iar ei făceau semnul crucii și marea se preschimba în uscat; erau azvârliși în foc, iar ei făceau cruce și focul se prefăcea în răcoare. Dar noi, astăzi, copilul meu, mai credem în Hristos, mai credem noi în crucea noastră? De ce S-a pogorât Hristos? Oare nu ca să întărească slăbiciunea noastră? Asta să-i spui și Părintelui Emilianos și oamenilor: să nu se teamă de antihrist. Suntem fiii lui Hristos, fiii Bisericii.
      Eram foarte impresionat. și Bătrânul adăugă:
      – Cum a venit Patriarhul Dimitrios în Atena?
      – Cu avionul.
      – Lasă, asta știu, că doar n-o fi venit înot omul! Dar ce fel de documente avea la el?
      – Păi, avea pașaport.
      – Grecesc sau turcesc?
      – Nu știu…
      – Ei, nu știi! Avea pașaport turcesc! și care-I simbolul național al Turciei?
      – Nu știu, Părinte!
      – Hai, că ești culmea! Semiluna e simbolul național turcesc, măi! și ce au spus despre semilună Părinții Bisericii noastre, după ce a apărut Mahomed?
      – Nici asta nu știu, Părinte!
      – Ei, o să-ți iau diploma și-o să ți-o fac bucăți! Ce fel de teolog ești?, a glumit Bătrânul.
      – Văd că posedați cuvioșia voastră această diplomă.
      – Da, că o am în inimă. Semiluna e simbolul antihristului. Dacă semiluna e simbolul antihristului, iar Patriarhul nostru are pe pașaport acest simbol, cu toate însemnele sale, înseamnă oare că Patriarhul este slujitorul lui antihrist? Nu, copilul meu, nicidecum! Hristos nu este îngust la minte, așa cum suntem noi, oamenii, care vrem să ne „apărăm drepturile”. Asta să-i spui părintelui și oamenilor: să nu se teamă nici de antihrist, nici de 666!
      Am fost foarte impresionat și ușurat (Ger. 118).

      [1] Părintele Porfirie – Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pag. 51-55.
      [2] Nota editorului: Trebuie să băgăm de seamă că Bătrânul nu spune că se va lepăda de Hristos. Este necesar să facem distincția dintre însemnarea pe care o acceptăm ca mărturisire de supunere față de cel care ne însemnează și însemnarea ce se petrece fără această mărturisire de supunere. În calitate de creștini, am fost „însemnați”, pecetluiți, cu Sfîntul Mir, după Botez, la Taina Mirungerii. Când preotul spune: „Pecetea darului Duhului Sfînt”, atunci noi ne mărturisim supunerea fașă de Hristos. Cînd însemnarea nu este însoțită de mărturisire de credință și de supunere, ea e lipsită de semnificație morală pentru cel ce se însemnează. E nevoie de multă atenție pentru a nu se strecura nici o supunere ascunsă, din interes sau din dorință a voinței. Distincția este foarte fină și cere multă atenție.

    • Pentru a vedea că 666 nu este codul de bare este un studiu complet, care analizează din punct de vedere informatic EAN-13, în documentul de mai sus.
      Dacă mai aveți vreo nedumerire nu ezitați să întrebați și vă rugăm să vă feriți de furii care i-au din cuvintele Sfinților Părinți le amestecă cu otrava gândirii lor și le dau altora ca să îi omoare, prin aceasta devenind și tâlhari.

      Ioan 10,8 Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

      Domnul și Maica Domnului să vă binecuvânteze!

  3. Maria zice:

    Multumesc mult pentru raspuns! Doamne ajuta!

Vă rugăm să lăsaţi un răspuns:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s