Pentru preexaminare, avem de pregătit următoarele materiale:

1. Selectia din Dictionarul parintelui profesor Bria:

dictionar-dogmatic-11

2. Ioannis Zizioulas, Fiinţa eclesială, traducere Aurel Nae, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996, cap.„De la personaj la persoană”:

Ioanis Zizoulas De la personaj la persoana

3. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase:

a. „Cuvânt înainte” (despre sacru),

b. Cap. I,

c. Din cap.7, paragraful : Avraam, tatal credintei.

Mircea Eliade – istoria ideilor si credintelor religioase1

Mircea Eliade…Cuvant inainte(despre sacru) si Avraam ,tatal credintei

Pentru a înţelege sursa ameţelii dogmatice a lui Eliade, vă recomand să identificaţi chiar dumneavoastră nelămurirea domniei sale în ale credinţei, din chiar faptele de gravă rătăcire ale vieţii lui, pecetluite pentru veşnicie, chiar la moarte, cu despărţirea de Sfânta Biserică Ortodoxă, citind acest material de mai jos:

Ratacirea grava dogmatica a lui Mircea Eliade, exprimata prin viata si moartea sa (h)indusa

Pentru a vedea cauzele şi minciunile evoluţionismului, model eronat care tiranizează astăzi lumea de ştiinţă, în cursele căruia a căzut şi bietul Mircea Eliade (fiind consecvent hinduismului pe care l-a iubit şi care este atât la baza evoluţionismului cât şi vieţii ostenitoare în zadar, pseudocărturăreşti ale bietului autor) vă recomandăm această carte scrisă de Fericitul Serafim Rose. Fericitul Serafim Rose a fost om de ştiinţă pasionat şi slujitor al evoluţionismului, născut protestant şi devenit ateu, dar care a scăpat, cu multe dureri şi suspinuri, din cursa puerilă a acestei pseudoştiinţe şi s-a făcut ieromonah ortodox iar apoi a demonstrat cu acrivie ştiinţifică şi teologică imposibilitatea zecilor de mii de ani ai „evoluţiei pământului” pomeniţi (şi crezuţi ca fiind un dat real) de Mircea Eliade în plictisitorul său capitol unu din falsa sa istorie a religiilor. În cartea de mai jos se arată cum că nu au fost găsite (pentru că nu există) nici o verigă intermediară între nici una dintre specii, cum că aşa zisele verigi intermediare (luate una câte una) între maimuţă şi om sunt falsuri făcute de evoluţionişti şi mai ales de un evoluţionist panenteist fanatic Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955)  preot iezuit francez (demonizat prin arătare directă, după cum se demască el însuşi, la fel ca şi Friederich Nietzsche), cum metoda radiologică de datare este un fals demascat chiar de inventatorul ei şi multe, multe altele… Vă promitem că nu o să vă plictisiţi citind această carte minunată, care are, pe lângă dovezile ştiinţifice, şi o sinteză din Sfinţii Părinţi de mare folos duhovnicesc:

Serafim-Rose-Cartea-Facerii-Crearea-Lumii-Si-Omul-Inceputurilor-Ierom-Serafim-Rose

Pentru a vedea eşecul darwinisto-evoluţionist al încercării profane a lui Mircea Eliade de a tâlcui Vechiul Testament, cu huliri despre Sfinţii noştri Părinţi Avraam şi Isaac (pe care îi face primitivi datorită religiei domniei sale nu numai primitivă dar şi demonică, numită hinduism), dăm mai jos cartea Sf. Chiril al Alexandriei cuprinzând tâlcuiri insuflate de Sfântul Duh, despre înţelesurile de taină ale Vechiului Legământ. Episoadele răstălmăcite de hindus se găsesc bine şi preaînfrumuseţat explicate la paginile 72-97 ale cărţii date aici:

39-chiril-al-alexandriei-scrieri-ii psb-

Vă dorim lectură frumoasă şi folos duhovnicesc!

4.  Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin:

Sfântul Ioan-Damaschin-dogmatica