Vasile Cel Mare, Sfântul Ierarh. Scrieri, Partea Întîi, Omilii La Hexaemeron, Omilii La Psalmi, Omilii Şi Cuvîntări. Editura Institutului Biblic Şi De Misiune Al Bisericii Ortodoxe Române. Bucureşti — 1986. Pag. 72-74
Aceşti filosofi, necunoscînd pe Dumnezeu, n-au pus la temelia creaţiei universului o cauză raţională, ci ideile lor despre facerea lumii sînt concluziile neştiinţei lor iniţiale despre Dumnezeu. De aceea unii, pentru a explica facerea lumii, au alergat la ipoteze materiale, atribuind elementelor lumii cauza creării universului; alţii şi-au închipuit că natura celor văzute este formată din atomi, corpi indivizibili, molecule şi pori; corpi indivizibili, care, cînd se unesc unit cu alţii, cînd se despart unii de alţii; şi astfel duc la naşterea şi distrugerea existenţelor din natură; corpurile, la rîndul lor, care dăinuiesc mai mult, îşi au cauza dăinuirii lor în unirea mai trainică a atomilor.
Cu adevărat pînză de păianjen ţes cei ce au scris acestea, punînd la facerea cerului, a pămîntuiui şi a mării nişte cauze atît de slabe şi lipsite de trăinicie. Că nu ştiau să spună : «Intru început a făcut Dumnezeu cerul şi pămîntul». De aceea necredinţa în Dumnezeu, care locuia în ei, i-a înşelat şi au spus că universul este fără cîrmuire şi fără rînduire şi că este purtat la întîmplare.
[…]
într-adevăr, bogăţia înţelepciunii lumii le va mări cîndva cumplita lor osîndă, că aceştia, ocupîndu-se atît de mult cu lucrurile deşarte, au rămas de bună voia lor orbi pentru înţelegerea adevărului. Aceştia măsoară distanţele între stele, descriu şi stelele dinspre polul nord, pe care le vedem mereu, şi pe cele de la polul sud, cunoscute celor ce locuiesc în acele regiuni, dar necunoscute nouă, împarte bolta de miazănoapte a cerului şi a ciclului zodiac în mii şi mii de părţi, observă cu precizie răsăritul, oprirea şi apusul stelelor, mişcarea tuturor stelelor faţă de cele dinaintea lor şi timpul în care fiecare din stelele rătăcitoare îşi împlinesc mişcarea lor de revoluţie, dair o singură ştiinţă din toate n-au descoperit, ştiinţa de a înţelege pe Dumnezeu, Creatorul universului, pe dreptul Judecător, Care răsplăteşte după vrednicie pe cei ce vieţuiesc în lume, şi n-au descoperit nici ştiinţa de a avea despre judecarea lumii o idee potrivită cu sfîrşitul lumii. Că neapărat lumea se va schimba, de vreme ce şi starea sufletelor are să se schimbe într-un alt fel de viaţă; că după cum viaţa noastră de aici este înrudită cu natura acestei lumi, tot aşa şi viitoarea vieţuire a sufletelor noastre va primi soarta proprie acestei situaţii.
Aceşti învăţaţi sînt atît de departe în a se uita cu luare aminte la aceste adevăruri, încît chiar izbucnesc în rîs cînd le vorbim de sfîrşitul acestei lumi şi de naşterea din nou a veacului.
Traian Bădărău 
Pingback: Dogmatica III/2 | teologiepastorală20102014
Modelul Big Bang e modelul cosmologic oficial al Bisericii Catolice care afirma ca nu intra in contradictie cu referatele din Cartea Facerii…
Da săracii, sunt tare păgubiți fiindcă sunt înecați în teorii și nu-L trăiesc pe Hristos, alungându-l pentru ei în transcendent. Pe deoparte ei se mișcă după modă să facă plăcere lumii ca să o stăpânească și atunci aprobă toate curentele științifice schimbătoare care plac lumii, iar pe de alta însuși evoluționismul este un panteism mascat fiindcă face lumea ca fiind de sine creatoare. Din această cauză slujește papismului în sensul că furnizează argumente filozoofice pentru separarea dumnezeului lor de lume în transcendent și lăsarea ei în autonomie (organizarea și conducerea și evuluția de sine a făpturii) deci și în mâna unui papă care devine astfel capul tutuor autonomiilor. Evoluționismul este sugerat și prin Filioque care depersonalizează Sfântul Duh făcându-l un fel de putere a Tată-Fiului amestecați și, deregelând înțelegerea modului propriu de a fi a fiecărei Persoane a Sfintei Treimi, sugerează iarăși un panteism mascat fiindcă dumnezeul lor, un dumnezeu al naturii este diferit de Sfânta Treime, adevăratul Dumnezeu închinat de noi Ortodocșii. Dumnezeul lor lucrează printr-o grație impersonală creată (iată panteismul papist) iar papa este bancherul, distribuitorul ei și reprezintă fața sau persoana sau, mai bine spus, după modul de a înțelege papist, esența panteismului creației și fața văzută a evoluționsimului.
Vă mulțumim pentru comentariu.
Hristos a înviat!
stiinta si religia trebuie sa convearga! Daca religia anuleaza puterea stiintei nu e decat o babetarie, o superstitie dar si invers, daca stiinta anuleaza religia, nu are putere nici fata de ea insasi! Totul porneste de la Dumnezeu si se intoarce la El!
E adevărat că și religia și știința sunt activități ale părții raționale căzute care pot surprinde cunoștința firească, dar pot și greși fiind bolnave de căutarea plăcerii și fuga de durere.
Însă credința nu este izvodită de mintea oamenilor ci descoperită de Dumnezeu după ce omul a biruit gândurile și simțirile, fiind o cunoștință suprafirească. De aceea omul este dator să analizeze rațional și știința și religiile în lumina credinței venite prin auz, iar după despătimire prin iluminarea harului și astfel să respingă cu discernământ ce este rău și să păstreze ce este bun.